Tudor Arghezi
1880 Epitaful scris de Tudor Arghezi (Ion N. Teodorescu) si daltuit pe lespedea mormantului sau din Martisor ne certifica ziua exacta a nasteri si obarsia sa olteneasca " Nascut in Bucuresti, la 21 mai 1880,pe strada Taranilor nr.46, cu origini parintesti in Gorj " Tatal poetului , Nae Teodorescu, s-a nascut la 7 ianuarie 1859, in Craiova. Despre mama sa, Maria, al carei nume se afla consemnat in certificatul de nastere al poetului, -certificar controversat si chiar contestat de unii istorici si critici literari, datorita unor date eronate-, nu exista nici un alt document oficial care sa-i certifice numele care sa contina minime date biografice. Tudor Arghez avea sa-si aminteasca “ Biata mea mama, facea si ea ce putea si pe unde putea, pentru copilul ei, cam nedorit, cum eram eu! ... Am crescut, impreuna cu Jean Steriadi si cativa ani din copilarie. Parintii lui mi-au fost nasi de botez. Am fost dati impreuna la aceeasi scoala – la gimnaziul Dimitrie Cantemir din Bucuresti. Ei mi-au purtat de grija si mie ... Totdeauna am avut pentru Jean Steriadi o atractie de frate”.
1887 – 1891 Este elev al Scolii primare "Petrache Poeteanu" situata in apropiere de Piata Amzei. Numele primului sau dascal, parintele Nicolae Abramescu, revine ca o delicata amintire, ori de cate ori Tudor Arghezi, il evoca in scrierile sale.
1891 – 1896 Urmeaza cursurile Gimnaziului "Cantemir-Voda ", situatia familiala obligandu-l sa locuiasca la internatul "Sfantul Sava", din Bucuresti, unde isi facea studiile liceale, avand printre colegi pe Grigore Pisculescu ( Gala Galaction), N.D.Cocea, I.G.Duca, D.Caracostea. De la varsta de 11 ani este nevoit sa se intretina singur, dand meditatii. “ la 12 ani dam lectii de algebra unui adult, invatand algebra pentru el. In vacantele scolare lucram ca ucenic la un pietrar, poleind inscriptiile din cimitire. La 16 ani eram secretarul unei expozitii d epictura si publicam primele versuri. La 17 ani intram laborant la uzina si la 18 ani conduceam singur laboratorul “. In devotiunea sa nemarginita, de dragul prietenul sau, Ion Theo, elevul Grigore Pisculescu ( Gala Galaction) ia temerara hotarare de a ramane repetent un an, pentru a fi in clasa cu acesta. Prietenia celor doi va dura pana la moarte.
1896 Anul debutului literar, primele versuri ( 15 poezii).La 25 iulie, publica in ziarul "Liga ortodoxa", condus de Alexandru Macedonski, proza Din ziua de azi, iar in nr. 9, din 30 iulie, poezia Tatal meu , semnata Ion N. Teodoreanu. In acelasi ziar si in "Suplimentul literar'' al acestuia va mai publica inca 15 poezi, unele semnate Ion Theo. Tot din acest an,dateaza amintirile primelor intalniri cu pictorul Stefan Luchian, I.L. Caragiale si G. Ibraileanu. In decembrie intrerupe colaborarea la "Liga Ortodoxa" ,deoarece Alexandru Macedonski "intervenea cu pana" in manuscrisele tanarului poet. Paraseste sefia laboratorului de la Fabrica de zahar din Chitila.
1897 – 1899 Incepand cu primul numar al "Revistei moderne" (20 iulie 1897) reapare semnatura lui Ion Theo, sub poezia Clara noapte, urmata de alte pozii . La 1 februarie 1898 apare primul numar al revistei "Viata noua" care reuneste in paginile sale semnaturile unor tineri scriitori talentati: Mihail Sadoveanu, Grigore Pisculescu, N .D.Cocea si Ion N. Theodorescu. In numarul 6, din 19 aprilie, apare pentru prima data pseudonimul Ion Th. Arghezzi, cu care semneaza poemul in proza Senar, (In anul 1956, prin actul nr. 75108, de schimbare a numelui, aceste pseudonim, ortografiat, intre timp, Arghezi, depaseste aria literaturii, devenind, pentru poet si familia sa, nume oficial).
1900 La inceputul lui februarie (5),pleaca la manastirea Cernica, pentru a se calugari iulie 10. Dupa un noviciat de 4 luni este tuns si invesmantat in haina monarhala,primind numele de Iosif septembrie 8, de la numele Mitropolitului Primat Iosif Gheorghian, nas de calugarie, pe care l-a stimat si iubit. Este hirotonisit diacon de catre Mitropolitul Primat, in Catedrala Mitropolitana, noiembrie 23. Mitropolitul Iosif Gheorgian il aduce in Bucuresti la secretariatul Mitropoliei, tanarul calugar-poet bucurandu-se de protectia si pretuirea sa. Il recomanda "Referent de conferentiar pentru religie comparata la Scoala de ofiteri" . In calitate de diacon a oficiat atat la Catedrala Patriarhala cat si la biserica Stavropoleos.
1904 – nu renunta la preocuparile scriitoricesti si impreuna cu V.Demetrius, scoare revista Linia Dreapta. “ Eram pe atunci la Mitropolie si, pentru ca nu aveam dreptul, in calitate de calugar, sa particip la viata gazetareasca, scoteam Linia dreapta, pe furis, impreuna cu mult regretatul Demetrius”.
1905 La 30 ianuarie se naste, la Paris, Eliazar-Loatar, fiul nelegitim al lui Tudor Arghezi si al Contantinei Zissu. Mama copilului, profesoara este nevoita sa-si ascunda maternitatea. Il lasa in grija unei doici si revine in tara. Ingrijorat de soarta copilului, ramas "pe brat strain", Tudor Arghezi se hotaraste sa mearga in Franta, pentru a-i reglementa situatia. Abia in ultimile zile ale luni noiembrie paraseste Bucurestiul, in timp ce mitropolitul Iosif Gheorghian facea eforturi serioase pentru a-l abate de la hotarare, cu destinatia Paris, impreuna cu mama sa. Dupa implinirea unor formalitati greoaie si costisitoare, in cele din urma reuseste sa clarifice situatia copilului, plecand toti 3 spre Zurich, unde drumurile se vor desparti - Maria Theodorescu intorcandu-se in tara,cu Eliazar, iar Tudor Argehzi indreptandu-se spre Fribourg.
1910 Dupa o absenta de 6 ani, oadata cu publicarea poemului Ruga de seara, in nr. 1 al revistei "Viata sociala", de sub conducerea lui N.D.Cocea, numele lui Tudor Arghezi reapare in presa romaneasca. La sfarsitul anului , se reintoarce in tara, chemat pentru reglementarea sericiului militar. In carnetul sau de drum noteaza: "J'y suis depuis decembre 1910" . 1911- Impreuna cu Teodor Cornel scoate un dictionar bilingv roman-francez “ Figuri contemporane din Romania”. Traduce romanul Amintiri din casa mortii de Dostoievski.
1911 – 1912 Colaboreaza la o serie de reviste, primare ca "Facla", "Viara sociala', "Rampa", "Viata romaneasca", Teatru, cu articole in care sunt dezbatute probleme ale vietii literare sociale si politice.
1913 Ca prim poet redactor al ziaruli "Seara", care apartinea lui Bodan-Pitesti, in articole de fond ale ziarului Tudor Arghezi militeaza pentru neutralitatea Romaniei .
1915 Scoate revista "Cronica", impreuna cu Gala Galaction, directorul literar, afirmadu-si aceleasi convingeri . Arghezi publica la Gazeta Bucurestilor militand pentru neutralitate.
1916 La 5 noiembrie se casatoreste cu Paraschiva Burda, din Bunestii Bucovinei, pe care o cunoscuse in anul 1911, dupa intoarcerea in tara. “ Fara ea n-as fi putut sa devin ceea ce am devenit, nici scrie, nici trai. Fara Paraschiva nu as fi putut birui in viata”. In timpul primului razboi mondial ramane in Bucuresti, sub ocupatia trupelor germane. Colaboreaza la "Gazeta Bucurestilor", o anexa a gazetei germane "Bukarester Tageblatt". Ai aduce incriminarea de colaborationist si in procesul ziaristilor este condamnat la 5 ani de recluziune, impreuna cu Ioan Slavici, Dem Teodorescu, Grossmann, Karnabatt. Isi va ispasi detentia la inchisoarea Vacaresti. Tot in aceasta perioada colaboreaza la Scena si Hiena, in ultima publicand bucati ce vor intra in volumele Poarta neagra si Flori de mucegai . Dupa 11 luni de detentie, timp in care Paraschiva ai cara zilnic, pe jos, din oras, oala cu mancare, este eliberat la interventia lui Iorga, pe atunci Presedintele Camerei din prima Adunare legislativa, prin Decretul regal nr. 51392. “ Lui Arghezi ai dau mana, cu vestea apropiatei eliberari. El a fost numai un instrument. Lui Slavici, initiatorul, nu i-o dau” ( N. Iorga).
1919 Colaborarile de la revista "Hiena" (1919-1921), insipirate din parioada petrecuta in inchisoare, vor intra alaturi de alte proze si versuri, in volumele Flori de mucigai si Poarta neagra.
1922 – 1924 Este chemat sa conduca revista "Cugetul romanesc", impreuna cu Ion Pillat. Lucreaza timp de 2 ani in redactia revistei. Aici publica poeme si proze cu o tematica variata. In 1923 isi asuma conducerea ziarului "Natiunea", pe care il scrie singur, aproape in intregime, incepe sa-si publice o parte din Amintirile ierodiaconului Iosif. Tot in aceasta perioada colaboreaza la mai toate publicatiile din tara "Viata romaneasca", "Adevarul literar si artistic" , "Lumea", "Gandirea", "Lamura"' , "Rampa", "Cuvantu", "Contimporanul" si altele . La 10 decembrie 1924 se naste al doilea copil, Domnica Teodorescu ( Mitzura). 1925 – 28 decembrie, se naste Iosif Teodrescu ( Barutu). “ Al treilea copil al meu e un flacau voinic, frumos, teafar la minte. Fin intelectual si priceput muncitor cu bratele in toate materiile”.
1926 Cumpara un teren de 17.250 mp pe dealul Martisorului, in vecinatatea inchisorii Vacaresti, pe care incepe sa sadeasca pomi fructiferi si vita de vie. Constructia casei si anexelor gospodaresti, inclusiv tipografia , s-a prelungit timp de cincisprezece ani, in functie de disponibilitatile financiare, devenind o adevarata "fortificare" a unei familii strans inchegate. “ La inceput, Martisorul era un teren gol si arid, numai numele fiind bun de pus la piept, deasupra inimii, pe care imaginatia lui Tudor Arghezi a construit si a injghebat treptat, an dupa an, o casa si o gradina conform unor planuri mai mult poetice decat tehnice” ( Barutu).
1927 La varsta de 47 de ani, dupa exact 31 de ani de la debut si dupa aproape 20 de ani de ,,arghezianism" in poezie publicistica, Tudor Arghezi tipareste primul sau volum de versuri, Cuvinte potrivite. Critica literara, prin reprezentantzi ei de marca- Eugen Lovinescu, Pompiliu Constantinescu, G. Calinescu, M. Ralea, Serban Cioculescu, Tudor Vianu, Perpessicius- saluta aparitia volumului ca pe un eveniment de maxima insemnatate pentru lirica romaneasca .
1928 La 2 februarie apare revista ,,Bilete de papagal", sub directia lui Tudor Arghezi, deschisa tuturor scriitorilor consacrati, dar si tinerelor talente. Seria intai a ,,Biletelor de papagal", cu aparitria zilnica se incheie cu nr 460, din 9 august 1929.
la 12 decembrie, moare tatal sau, Nae Teodorescu.
1929 Apare volumul e proza Icoane de lemn. “ Daca mi-am facut un nume literar, noaptea mi l-am facut, cu bratele tremurande de oboseala pamantului. Nu stiu daca mia reusit – si cat- numele de scriitor, dar l-am castigat trudind salbatic ...” 1928 – 1930 – conduce tipografia Cartea Medicinala, aflata intr-un gang din b-dul Elisabeta ( cinema Victoria).
1930 La 15 iunie, reapare, pastrandu-si formatul ,revista "Bilete de papagal", pentru o scurta perioada de timp, pana in 5 octombrie. In luna decembrie publica volumul Poarta neagra. Incepe colaborarea si la "Magazinul", "Radio si radiofonia" (fiind unul din susinatori postului de radio romanesc) , "Tiparnita literara". Familia Arghezi se instaleaza la Martisor. “ Suflecandu-mi manecile, eu si nevasta-mea, impreuna cu Costache, am tras brazda noua. Pe langa nucul din grdina, am construit un fel de cosarca pentru unelte si pentru putina odihna. O masina harbuita ne aducea aici si ne ducea in oras iarasi in fiecare zi”. “ La noi a scanteiat prima data lumina electrica ... A urmat telefonul, apoi apa curenta ... postasul aducea in tolba lui atata corespondenta, ziare si reviste intr-o zi, cat nu cara intr-o saptamana in tot dealul “.
1931 Publica un nou volum de versuri, Flori de mucigai, Nemultumit de portretele realizate de Iser si de Pallady, propuse de editura, fiind inzestrat cu talent pentru desen, schiteaza in fata oglinzi autoportretul, devenit intre timp celebru,care insoteste volumul. Apare al 3 lea volum de proza, cartea cu jucari, ilustrat de Lucia Denetride Balacescu. Revistelor enumerate anterior,li se adauga colaborarile la "Realitatea ilustrata", "Miscarea", "Progresul social", "Secolul", "Dimineata", "Arta".
1933 Apare volumul Tablete din arta de Kuty. Incepe traducerea comediilor Moliere. Colaboreaza la saptamanalul "Vremea".
1934 Publica poemul in proza Ochii Maicii Domnului si , in colaborare cu prof. Popescu-Rebus, editeaza volumul Cuvinte potrivite.....si incrucisate. Initiaza colectia "Biblioteca Martisor", din care publica volumul Poezii. Primeste Premiul National de Poezie , impreuna cu George Bacovia.
1935 Apare o noua carte de versuri, a treia, intitulata Carticica de seara.
1936 Apare Cimitirul Buna-Vestire, "cel mai frumos roman fantastic din literatura noastra" (Pompiliu Constantinescu). Editura Fundatiilor inaugureaza colectia "Editii definitive. Scriitori romani contemporani" cu volumul Tudor Arghezi, Versuri,care cuprinde totate poeziile publicate in Cuuvinte potrivite. Flori de mucigai, si Carticica de seara, la care se adauga ciclul inedit Martisoare. Va fi reeditata, cu adaugari , in 1940 si 1943. Reeditarea prevazuta pentru anul 1928,cu noile adaugiri, este anulata ,in urma campaniei la care este supusa opera lui Tudor Arghezi .
1937 Apare noua serie a revistei "Bilete de papagal" (seria a 3-a), cu un alt format si o alta prezentare grafica. Dupa aparitia a 33 de numere (iunie 1937-februarie 1938), revista este interzisa. Publica volumul de poeme in proza, Ce-ai cu mine,vantule? Ilustrati de Lucia Demetriade-Balacescu.
1939 Publica un nou volum de versuri, Hore. Se inbolnaveste foarte grav.Consultat de toate somitatile medicale nu i se acorda nici o sansa. Este vindecat, in mod miraculos, de doctorul Grigoriu-Arges. “ Un individ straniu, imbracat cu o rara extravaganta ... din ghiozdanul lui miraculos a scos o seringa si o fiola, in care se afla serul preparat de el; mi-a facut o singura injectie, apoi si-a consultat ceasul o bucata de timp. Dupa care mi-a poruncit intoarce-te... Vazand ca n-am incotro, m-am intors pe cealalta parte eliberat de dureri”. Reia colaborarea la revistele literare.
1940 – pune pe picioare , in 12 ani, gospodaria de la Martisor, asa cum este ea astazi. “ Cot la cot cu Paraschiva am arat impreuna, am semanat si am cules roadele pentru pranzul si cina fiecarei zile a noii epoci de existenta in Martisor “. “ Acolo unde locuiesc fac toate muncile unui argat, laolalta cu nevasta si copiii mei, carora nu le e rusine decat de patru lucruri – sa nu paraziteze, sa nu minta, sa nu fure si sa nu cerseasca”.
1942 Apare romanul Lina,subintitulat poem, initial intitulat Florareasa.
1943 Colaboreaza la revistele "Vremea" si "Duminica". In zilele de 27 februarie si 6 martie conferentiaza la Ateneul Roman despre M. Eminescu. Textul va fi editat , in luna iunie, la Editura "Vremea" , in colectia "Cartea cu vieti ilustrate". Din aprilie pana in finele lunii septembrie , sub egida lui Coco, la rubrica "Bilete de papagal", publica zilnic,in ziarul "Informatia zilei" , cate o tableta. Joi, 30 septembrie, in numarul 624, datat vineri, 1 octombrie este publicat cunoscutul pamflet antifascist Baroane. Pamfletul tinteste pe Manfred von Killinger, ambasadorul Germaniei la Bucuresti. Ii atrage arestarea si internarea in lagarul de detinuti politici de la Targu-Jiu. Aici va scrie piesa Seringa. La 20 decembrie 1943 este eliberat.
1944 Sambata 16 decembrie 1944, Tudor Areghezi scoate ultima serie (a patra) a ziarului "Bilete de papagal" (47 de numere), in format de ziar, pana joi 15 februarie 1945.
1946 Apar doua volume din tabletele publicate in ziare si reviste: Bilete de papagal si Manual de morala practica. I se decerneaza Premiul National pentru Literatura si Meritul cultural. Este sarbatorit impreuna cu Gala Galaction pentru implinirea a 50 de ani de activitate.
1947 La Editura de Stat ii apare volumul: Una suta una poeme. De fapt,in sumar au ramas o suta poeme, poezia Aci, la noi, fiind eliminata de cenzura. Intre anii 1037-1947, Tudor Arghezi si-a injghebat o mica tipografie compusa dintr-o masina plana nr. 12, un Boston, un tighel, o masina de taiat hartie si alte ustensile necesare. In aceasta mica tipografie intentioneaza sa-si publice intreaga opera. Aici s-a tiparit o singura carte: Drumul cu povesti. Tipografia va fi confiscata in 1948.
1948 Aparitia articolului Poezia putrefactiei sau putrefactia poeziei, semnat de Sorin Toma , determina eliminarea din viata literara a numelui si a creatiei lui Tudor Arghezi. Familia intreaga a trecut prin momente grele,dar forta morala a scriitorului nu a slabit nici o clipa ,creind celor din jur echilibrul si linistea necesare. Singurul contact oficial cu literatura raman traducerile, care vor asigura,alaturi de fructele gradini din Martisor, existenta zilnica. Talmaceste din limba rusa Suflete moarte de Gogol, Povestiri de S. Saltikov-Scedrin, Moloh de Kuprin si Fabule de Krilov, iar in limba franceza In floarea vietii de Anatole France. Arghezi este interzis pana in 1954. Urmeaza sase ani grei, uneori foarte grei “ O ducea greu, uneori foarte greu, aproape de limita de jos a existentei lui si a familiei. Intr-o vreme I se luase cartela si nu avea cu ce sa cumpere zahar copiilor. Nu odata i-am gasit pe Barutu sau pe Mitzura vanzand, cu terezia, cirese la poarta Martisorului. A-i calca pragul era un act de subversitate si putini erau prietenii care nu-l parasisera. La 21 mai, de ziua lui, cativa ani nu am intalnit pe nimeni in afara de Domnita si Dumitru Gherghinescu Vania”. Insusi V. Anania isi aminteste emotionat ca “ Parintele Dionisie Lungu, un calugar autodidact, ai aduce o mie de lei pentru ca azi noapte, mi-a spus Maica Domnului ca Arghezi are nevoie de o mie de lei si mi-a poruncit sa-i aduc. Eu fac ascultare, doamna Arghezi”. Afland aceasta , dupa un timp, Tudor Arghezi il va insarcina pe acelasi V. Anania sa dea de urma calugarului “ Vreau sa restitui mia aceea de lei. Vezi , eu n-am stiut niciodata adresa reala a Maicii Domnului”. O nelipsita de la Martisor era Maria Tanase, alaturi de vechiul sau prieten, Gala Galaction. “ Numai un puternic spirit de familie a determinat supravietuirea noastra. Acest spirit a fost tata, spirit activ, bataios si netemator... Cu sprijinul neobosit al maicii noastre Paraschiva “ ( Barutu). Si Tudor Arghezi avea sa confirme lipsurile acelor zile “ Am dus-o destuld e greu, dupa cum stiti si voi, si un singur lucru ne-a ajutat sa ajungem aici : am tinut mult unul la altul. Din dragoste si cu dragoste am realizat ce vedeti voi aici...”. 1952 – 1954 – lucra la Cantare omului. Pentru ca nu avea domensiunea clara a acestei perioade, din cauza lipsei de hartie, poetul ajunsese sa scrie pe hartie igienica Norocul au fost doua capre care le asigura traiul zilnic. Tipografia va fi nationalizata. “ A debarcat, intr-o zi, un camion, un grup de tipografi progresisti, care au tabarat cu ciocanele pe masinile tipografice, incarcand, totusi, ce li se parea mai bun, in camion. Tata si mama au fost martorii oculari ai acelor distrugeri” ( Barutu).
1954 Dupa o lunga absenta, reintra in literatura cu volumul de versuri pentru copii Prisaca Reincep colaborarile la principalele reviste literare si in presa centrala.
1955 Publica volumul de versuri 1907-Peisaje si culegerea de publicistica literara Pagini din trecut La implinirea varstei de 75 de ani, este ales membru al Academiei. Primeste Ordinul muncii.
1956 Apare Cantare Omului. Acest volum, impreuna cu 1907-Peisaje, reprezinta rodul anilor in care pana poetului n-a putut strapunge zidul tacerii. Face parte din delegatia care mergea in Uniunea Sovietica pentru a trata problema Tezaurului, impreuna cu dr. Petru Groza, Sadoveanu, Ralea, Constanta Craciun.
1957 Ii apar Stihuri pestrite, pamflete in versuri si fabule, si volumul de note de calatorie Din drum...
1958 Apar volumele Lume veche, lume noua, publicistica, versurile pentru copii, Cartea mea frumoasa, cu desene de Mitzura Arghezi.
1959 Publica editia bibliografica Versuri, care cuprinde aproape intreaga lirica argheziana.
1960 Apar volumele Tablete de cronicar, culegere de articole , si Versuri. Academia si Uniunea Scriitorilor il sarbatoresc la implinirea varstei de 80 de ani.
1961 Publica volumul de versuri Frunze- inaugurand seria anuala a plachetelor de versuri inedite- si volumul de tablete "Cu bastonul prin Bucuresti". “ E loc pentru poezie in tot ce facem, dar nu tot ce facem este poezie “ ( Tudor Arghezi).
1962 Apare primul volum din editia de autor, Scrieri.
1963 Este prezent in librari cu placheta Poeme noi. Apar volumele 2,3 si 4 din Scrieri .
1964 Publica placheta Cadente si volumul 5 .
1965 La implinirea varstei de 85 de ani, Tudor Arghezi este sarbatorit pe plan national. Universitatea din Viena ii decerneaza premiul "Gottfried von herder". Este ales membru al Academiei Sarbe de Stiinte si Litere. In acest an apar: placheta Silabe, Cuvinte potrivite, editie bibliografica in 85 de exemplare, nepusa in comert precum si volumele 6,7,8,9,10,11 Scrieri. “ Obligati de varsta inaintata si de lipsa unui confort minim ( apa calda si incalzire centrala) tata si mama s-au mutat in oras” ( Barutu). Familia Arghezi obtin un apartament in vecinatatea Spitalului de Endocrinologie, prin interventia d-nei dr. Pitis. La Martisor mai raman Barutu si familia, si mos Costache Benea, omul de incredere al Prisacii.
1966 Publica placheta Ritmuri, volumul razlete, culegere de proze si Scrieri,volumul 12. In revista "Arges" publica, lunar, un articol, sub acelasi generic de neinlocuit-"Bilete de papagal". La 29 iulie , Paraschiva, sotia poetului,se stinge din viata. Suferinda fusese internata intr-o clinica din Geneva, apoi in spitalul din Otopeni, und eisi da obstescul sfarsit in prezenta familiei, a sotilor Gherghienscu si a lui Gala Galaction care o vizitau. Este inhumata in prisaca mult iubita, in curtea Martisorului. Este acceptata donatia prin care Tudor Arghezi isi exprima dorinta ca ansamblul de la Martisor,asa cum arata dupa aproape cincizeci de ani de stradanie, sa fie transformat in muzeu. Casa memoriala "Tudor Arghezi-Martisor" isi va deschide portile in anul 1974. “ De cand m-am casatorit pana astazi, eu nu am dormit niciodata – cu exceptia timpului de la puscarie – sub alt acoperis, care ma putea acoperi atat pe mine cat si pe sotia mea. La orice manifestare din provincie ca si la orice vilegiatura, la care am fost invitat, m-am dus impreuna cu sotia mea. Dupa ce au crescut copiii – Barutu si Mitzura- intrebam intotdeauan daca putem merge toti patru. Daca nu se putea, ramaneam acasa cu totii” ( Tudor Arghezi).
1967 Publica placheta Noaptea, versuri inchinate Paraschivei si Scrieri, volumele 13,14,15 si 16. Apare volumul litmanii, o selectie de versuri si poeme in proza in memoria Paraschivei. La 14 lulie , la orele noua seara, Tudor Arghezi se stinge din viata. Marturie sta ultimul sau distih dedicat Paraschivei “ Ma chemi din departare si te-ascult, N-am sa te fac, pierdut-o, sama astepti prea mult”. Poetul a fost depus la Ateneul Roman si I s-au organziat funeralii nationale, fiind inhumat alaturi de Paraschiva,"sotia, sora si prietena de-o viata", in Martisor. Procesiunea s-a desfasurat in acordul corului Patriarhiei Romane, serviciul religios fiind oficiat de preotul Mihai Tataram.
Astazi, o cruce alba impozanta si pietrele de mormant imortalizeaza trecerea in nefiinta a sotilor Arghezi :
TUDOR ARGHEZI
Nascut la 21 mai 1880 in Bucurestilor
Cu origini parintesti din Gorj
si inhumat aici la Martisor
la 14 iulie 1967
PARASCHIVA T. ARGHEZI
Nascuta din razesii Bucovinei
la 20 iulie 1890
stinsa si inhumata aici in gradina
si prisaca ei din Martisor
la 29 iulie 1966